doua capete sunt mai bune decat unu

A fost odată ca niciodată o gheabă detaşabiă, dar mai presus de toate FERMECATĂ. Locuia sub o ciupercă in mijlocul Antarcticii. Se hrănea cu sevă de maimuţă şi avea trei unghii la laba stângă şi cinci la celelalte patru. Avea o personalitate impunătoare, dăinuind deasupra celorlalte cocoaşe. Doar cele mai cocoşate din cele mai cocoşate i se puteau adresa prin frecări de unghii pe ...cocoaşă.
Daaaaaaar într-o zi a rămas fără săpun igienic şi fiindca toate celelalte cocoaşe erau la vânat de ridichi, ce-a zis ea să facă? S-a gândit că unica soluţie ar fi să se aventureze pe tărâmul femeilor de serviciu cu colţi de sabie, urechi de peşte si blană de iepure la subraţ.
S-a uitat în jur să nu cumva să o vadă cineva, deşi ştia că toţi erau plecaţi, şi-a băgat piciorul în buric, unde ştia că e ascunsă cheia cea magică, a scos-o şi a deschis un dulăpior. Dulapiorul era verde pe dinauntru, semn că Elvis, o delicatesă în lumea cocoaselor, mucegăise destul şi era bun de preparat. Dar în situaţii ca acelea nu o interesa o mancare Elvis. Pe ea o interesa să găsească harta tărâmului femeilor de serviciu. Era o hartă specială, confecţionată din bule de muci ale bebeluşilor de cârtiţă. Harta era lipită cu salivă de pe o limbă de pisică pe unul dintre pereţii dulapului, ceea ce însemna că guguştiucul îsi făcuse de cap acolo înainte să încuie dulapul. Şi-a adus aminte că saliva de pe limba de pisică- pentru că, precum stiţi, se poate găsi şi în alte parţi anatomice ale pisicii (şi n-a zis nimeni că e a pisicii)- este o foarte bună cremă de fund, asa ca şi-a dat cu ea pe toata faţa (implicit cu harta). Atunci, saliva cu ADN de traseu i se infiltrase în faţă şi mai apoi în creier, cocoaşa inţelegând, deci, CALEA. Închise dulapul şi plecă spre grajdul regal.
Avea nevoie de cel mai bun epilator pentru această deplasare anevoioasă. Avea nevoie de ceva credincios... asa că apelă la te-pişi-pe-tine-de-durere 200. Dându-i bice pe lamă, aparatul nu porni. Epilă biciul. Dar, în final, aparatul înţelesese că este ALESUL şi porni. Avea niste dreduri lungi şi un joint între buzele anale, aşa că arăta ca scos dintr-o cutie cu rebuturi de la fabrica de făcut clei-de-dat-cu-el-pe-chelie.
Pe drum opri la o tavernă ca sa-şi pieptene pielea zbârcită de pe membrul al treilea, privind din faţă. Le avea înşirate în linie dreaptă. Socotind că e bine, dădu să plece din nou la drum cand, deodată, auzi un sunet. Sunetul venea din curul balenei de uscat. Apropiindu-se curioasă de curul balenei, parfumul de lavandă era din ce in ce mai tare. Sunetul se amplifica. Deoadată se putea distinge: era Madonna. Cânta "Give it to me". Era clar că dorea să intre în posesia epilatorului. Toate clinicile de bolnavi psihic de la Hollywood fuseseră arse de profesoara ei de la cursurile de cum-să-pui-un-bec-în-suportul-de-bec în 2705 de paşi simpli (la naiba), aşa că nu mai avea unde sa-sâşi tundă părul din palmă. Cântecul era un apel umanitar.
Se gândise că balena ar fi cel mai bun loc pentru un concert umanitar pentru că era încăptoare. Părul din palmă era generat de o măslină pe care o îngihtise în tinereţe, moştenire de familie de la vărul bunicului cumnatei surorii mătuşii Gebădaia şi, având în vedere că părul era singurul lucru care-i aducea cu adevarat succes, era disperată că-şi va pierde fanii care până nu demult îşi făceau poze cu palmele ei păroase la fiecare concert în aer neliber.
-Eşti bine, Maddona? întrebă cocoaşa, scărpinând curul balenei.
-Like a Virgin-hey! răspunse Madonna
-Oh, atunci e de rău, spuse cocoaşa
-Nu mai am păr in palmă, e nenorocire! În curând o să arăt a om şi o să îmi năpârlească parul de curvă kongoleză.
-Nu-i nimic, repetă după mine următoarele cuvinte magice: bâjnalabamătiiincurdeşoric aminâtasilaabalama natîh.
Atunci Madonna repetă şi în momentul în care termină de grohăit pământul se despică în două şi pur şi simplu o-nghiţi.
Peste 5 minute, uitându-se la ceas, cocoaşa o văzu pe Madonna rupând pământul, ieşind mai păroasă ca niciodată şi cu trei perechi de chiloţi Gucci furate de la celălat capăt al lumii, oceanul Ecuator.
-Mulţumesc cocoaşă! Cel mai bun lucru pe care ţi-l pot face este un blowsfârc.
- Ah, m-aş simţi onorată.
Şi îşi puse piciorul pe sfârc, smulgându-l, şi i-l dădu Madonnei să facă cu el ce ştie ea mai bine. Atunci Madonna îşi deschise geanta şi scoase de acolo un blowrator de sfârcuri de ultimă clasă, cumpărat pentru ocazii speciale. Vârî sfârcul în compartimentul de deşeuri plastice şi apăsă pe on.
Cocoaşa începu să simtă plăcere wireless, conectându-se prin bluştut la sfârc. Plăcerea era nebănuită. Ca şi cum o mie de vaci Milka execută dansul pinguinului pe un Boing 407. Simţea cum fiecare particulă de cocă din ficaţii ei se zvârcolea, excitată, bine-nţeles, zvâcnea şi se zvârlocea, aşa cum o fac cartofii când un copil mic se joacă în ciorba cui nu trebuie.
În acel moment Madonna îşi dădu jos masca ei de Madonnă, scoţând la iveală un ţigan rromân venit în pădurea cu pitici la furat de poftofele, ţigan ce se folosea -de mai bine de trei luni- de iluzii optice pentru a jefui cocoaşe neprihănite şi fără de apărare. Dar cocoaşa noastră nu era una obişnuită…


scris de Luminita si Razvan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu